Miercuri, 14 iunie 2017, la primăria Rucăr, s-a întrunit comisia pentru evaluarea pagubelor produse de un urs, care a devorat mai mulţi porci din gospodăria de la Sătic a unui localnic.

După ce comisia s-a deplasat la faţa locului pentru a constata, cu proprii ochi, pagubele produse de un urs, descoperind şi leşul porcului, la primărie a fost întocmită documentaţia în vederea acordării unei despăgubiri cu o valoare de circa 750 ron. Evaluare făcută potrivit preţurilor practicate de abatoarele din Câmpulung şi zonă.

În astfel de cazuri legislaţia este anevoioasă, iar dovezile oferite de păgubaşi trebuie să fie elocvente.

La Rucăr, din mai multe persoane păgubite doar una singură a depus la primărie cerere de despăgubire şi aşa membri comisiei formate din: un reprezentat al primăriei Rucăr şi reprezentanţi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului Argeş, ai Gărzii Forestiere Ploieşti şi ai Direcţiei pentru Agricultură Argeş, s-au întâlnit pentru a face constatarea şi evaluarea pagubelor.

Potrivit legii, persoana păgubită trebuie să anunţe primăria în maxim 24 de ore de la descoperirea pagubei, după care primarul are la dispoziţie alte 24 de ore pentru convocarea comisiei de constatare şi evaluare, comisie ce trebuie să se întrunească în cel mult 48 de ore de la anunţare. Cu alte cuvinte, „minunea” descoperiri şi a constatării, anunţarea şi evaluarea se face în, nu mai mult de, patru zile lucrătoare. Ca o primă etapă, după care dosarul pleacă spre Garda Forestieră Ploieşti care îl analizează, urmând ca inspectorul şef să dea decizia de aprobare. În cazul unei decizii favorabile, dosarul face un drum şi până la Ministerul Mediului unde este reanalizat pentru a fi sau nu aprobată despăgubirea.

Mai bine spus, mai mult costă procesul constatării în teren, cel al scrierii de documente şi plimbarea dosarului de la o instituţie la alta, decât paguba în sine.

Şi parcă-n ciuda faptului că statul român cheltuieşte sume considerabile pe deplasări şi întocmiri de acte, urşii îşi fac singuri dreptate asta după ce le-a fost invadat teritoriul, prin extinderea proprietăţilor în ceea ce a fost odată propriul lor habitat natural.

Ca şi în cazul de faţă, ursul a atacat undeva la limita proprietăţii cu Parcul Naţional „Piatra Craiului”, ducându-şi victima la o distanţă considerabilă de proprietatea rucăreanului păgubit.

Reprezentanţii Direcţiei Silvice, în calitate de administratori ai respectivului fond de vânătoare, spun că a venit vara şi urşii au ieşit la plimbare refuzând să se mai ducă la punctele de hrănire ale Romsilva. E în instinctul lor să vâneze şi astfel pleacă la vânătoare acolo unde găsesc, şi de găsit mai găsesc hrană … vie, doar prin gospodăriile oamenilor.

Cert fiind că-n România urşii nu mai sunt pe lista animalelor sălbatice ce pot fi vânate, ci sunt ocrotiţi de legi stricte. Acest lucru a dus la înmulţirea lor, însă nu în număr foarte mare, comparativ cu suprafeţele de pădure retrocedate şi devenite zone populate.

Ca şi la Sătic, unde peste noapte au crescut grădini, grajduri şi pensiuni în locuri ce cândva erau populate de sălbăticiuni.
Poate nu ar fi rău ca cei ce au în mână frâiele puterii să aibă în vedere relocarea urşilor, a mistreţilor şi a altor animale sălbatice undeva pe Marte sau, poate, pe Lună ca să nu-i mai deranjeze pe cei ce le ocupă teritoriul, din ce în ce mai mult pe zi ce trece.

În concluzie, în toate aceste cazuri, vinovate nu sunt animalele, ci oamenii!

O dată cei ce şi-au dus proprietăţile chiar în inima sălbăticiei. A doua oară statul care a permis acest lucru şi care, acum, nu mai găseşte căi legale pentru a preveni incidente de genul invaziei urşilor şi al mistreţilor în proprietăţile oamenilor.

Totodată este de subliniat că pentru problema mistreţilor reprezentanţii statului român, în speţă Romsilva, vrea să organizeze mai multe partide de vânătoare.

În cazul urşilor se aşteaptă de la Ministerul Mediului undă verde pentru a putea fi vânate câteva exemplare ce produc pagube. La ora actuală fiind făcut un „recensământ” al urşilor existenţi. Dar şi unul al mistreţilor.

În ciuda sumelor cheltuite de stat pentru despăgubiri, nu ar fi fost mult mai uşor ca  animalele sălbatice să fie  mult mai bine gestionate prin microciparea acestora cu microcipuri detectabile din satelit?

Dar cum la noi totul este bine când totul e mai complicat, de ce s-ar dori implementarea unui astfel de sistem într-o zonă ce a umflat buzunarele multora din sferele retrocedărilor, ale defrişărilor şi cele ale braconajului!

La final, precizăm că urşii a făcut pagube însemnate în gospodăriile muscelenilor, fiinddevorate mai multe animale, în timp ce mistreţii (în turme de zeci) au distrus mai multe proprietăţi.

Numai că, puţini sunt cei ce solicită despăgubiri legale datorită faptului că ori nu au animalele înregistrate, ori pagubele nu pot fi evaluate din alte motive, sau pur şi simplu oamenii doar se plâng, ci nu depun şi documentaţiile legale.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.