Muscel – Raiul retrocedărilor şi-al defrişărilor

De ani de zile, o bună parte a Muscelului este „Raiul pe pământ!” pentru naşii operaţiunii retrocedarea – defrişarea.
Nici azi, cu toate controalele … „de-a fi”, şi cu toate reţinerile de pe partea Dragoslavele, nu e stăvilită avalanşa de TIR-uri, pline ochi cu buşteni de cea mai bună calitate, de pe DN 73 Câmpulung – Braşov.
„Aurul verde” al Muscelului este rostogolit spre gatere fără nici o teamă, vreme în care pădurile Muscelului sunt chelite până la ras.. atât cât se poate spune că a mai rămas.
Pe zone, exemplu Lereşti – Valea Mare Pravăţ – Dragoslavele – Rucăr – Dâmbovicioara şi Berevoieşti – Aninoasa – Domneşti, s-a creat un întreg cartel al lemnarilor, care-şi continuă jaful fără nici o teamă.
Cum tăierile ilegale au fost şi încă sunt ceva la ordinea zilei, aşa şi transportul s-a făcut şi se face-n văzul tuturor. În decursul timpului, organele de control au fost stârpite prin intervenţii politice ori ameninţări directe, astfel încât şi-acum devoratorii de pădure îşi fac în continuare propriile legi. Mai mereu, aceste personaje s-au scos de prin încurcături cu ameninţările de genul „Te îmbrac în bani!”, care sunt şi-acum cele care ţin închisă gura multora. Îmi amintesc de un control, control ce s-a desfăşurat gen „minunea care a ţinut trei zile” şi care nu a făcut decât ca să reliefeze şi mai mult puterea cartelului lemnarilor musceleni. Gura legii a fost închisă, credeam că numai pe moment, pentru că speram să se-ntâmple precum proverbului „ulciorul nu merge de prea multe ori la apă”, dar n-a fost aşa şi povestea continuă. Întrebarea fiind: Până când?
Şi ca final nefericit, pe surse am aflat că, acum, operaţiunea marea defrişare a coborât dinspre Rucăr spre Nămăieşti, de unde şi noua avalanşă de TIR-uri cu buşteni.

În continuare, vom prezenta doar o mică parte din articolele scrise numai în anul 2009 despre jaful petrecut mai ales pe zona Rucăr.

2009
EXCLUSIV ! Retrocedările de la Rucăr pot trece peste DNA direct în Cartea Recordurilor

Pe subiectul dezvăluirilor legate de retrocedările ilegale din zona Muscelului, mai ales cele de pe culoarul Rucăr – Bran, se poate spune că la baza acestora stau nu numai documente incendiare, în posesia cărora am putut intra şi care sunt exemple elocvente de cum s-au retrocedat sute de hectare de pădure prin falsuri ce-ntrec orice imaginaţie, dar şi o serie de sesizări făcute de terţi rucăreni către instituţiile statului şi care nu şi-au găsit răspuns nici după ani de zile.
La Rucăr, nu numai retrocedările pot deveni material de studiu pentru lucrarea de doctorat a procurorilor, ci şi exploatările de pădure, precum şi modul în care un grup restrâns a pus mâna pe averea OMRD (Obştea Moşnenilor Rucăreni şi Dâmbovicioreni).
Toţi cei care au ridicat vocea împotriva a ceea ce s-a întâmplat la Rucăr au fost consideraţi nebuni de legat ori au fost „bine motivaţi” să tacă, iar cercul s-a închis rapid.
Nu venim să incriminăm pe nimeni, ci doar tragem un semnal de alarmă asupra unor gigantice nereguli, care chiar şi sesizate în nenumărate rânduri par a nu fi atras atenţia nimănui. De aici ajung la concluzia că cineva bine spunea că „eu, în continuare sunt convins că Argeşul este unul dintre cele mai corupte judeţe ale ţării şi nimeni de acolo nu e de capul lui”. Idee care spune cam totul în condiţiile în care maldăre de falsuri grosolane, josnice, ce întrec orice imaginaţie, zac încă în sertarele instituţiilor argeşene, respectiv rucărene.
Marile instituţii ale statului, respectiv Romsilva, nu au putut face nimic să aducă lucrurile pe un făgaş normal. Ca principal martor stând adresa transmisă Direcţiei Silvice Argeş, prin care se cerea încă din anul 2011 un inventar al pădurilor statului, în scopul de a fi găsite suprafeţele de pădure ce au fost retrocedate în mod abuziv şi care ar fi trebuit să se întoarcă la stat. Însă, numai simpla iniţiativă a directorului de atunci, Valerian Solovăstru, s-a lăsat cu „demiterea” acestuia şi nici până astăzi nu s-a făcut nici un inventar, şi nici nu a existat vreun proces prin care măcar un metru pătrat de pădure să se întoarcă la stat.
Dar, odată deschisă Cutia Pandorei rucărene din ea vor ieşi la suprafaţă toate neregulile făcute în ultimii 20 de ani.
Vom reveni cu anchete ample pe această temă, pentru că este nevoie de timp în a pune cap la cap încâlcitele iţe ale retrocedărilor marca „Rucăr”, făcute de aşa natură să se piardă în zona crepusculară a degringoladei birocratice.

2009
Mafia lemnului din Rucăr sub lupa legii

De săptămâna trecută a dat dracul peste mafia lemnului din Rucăr şi uşor uşor iese la suprafaţă modul în care o parte dintre rucăreni şi-au făcut averile în „eurosaci”. O simplă sesizare şi a ieşit la iveală un mod de a fi sustras lemnul din pădurile Rucărului, exploatate de ani buni numai de o mănă de oameni puşi pe făcut mari averi din „aurul verde”. Un control inopinat al ITRSV în colaborare cu poliţişti de la Investigaţii Fraude a descoperit cum lemnul este transportat cu „forme legale” numai scriptic, căci în realitate lemnul era sustras din cu totul alt loc. Concluzia: cel obişnuit cu furăciunea îşi ia o suprafaţă de pădure pentru a fi exploatată cu acte în regulă, dar taie în draci de prin alte locuri, folosind numai actele de la locul „acoperit”. Astfel a dat dracul iama în mafia lemnului din zona Rucăr, iar acum sunt luaţi la puricat mai mulţi exploatatori forestieri în încercarea de a fi stopate tăierile ilegale.
Şi tot de săptămâna trecută s-a făcut linişte de mormânt în Rucăr, ţara tuturor posibilităţilor în a face bani negri pentru zile albe. Zeci de camioane au fost trase pe dreapta, de teama oamenilor în verde, de la ITRSV. Aşa că s-a mai tăiat doar „frunzişul”, cu acte, pentru a fi valorificat pe mai nimic, dar pentru a se arăta că totul se desfăşoară normal, măcar de ochii lumii, până ce trece furtuna. Gurile rele spun că „nu e decât o pală de vânt care va trece repede şi că totul va reveni la normal”. Cu alte cuvinte se va da, iar, undă verde la furat?! Ceea ce este cert este că au intrat în vizorul oamenilor legii oameni grei ai Rucărului şi că lucrurile ar fi bine să nu fie lăsate la nivelul unui simplu control de rutină. Pentru a fi descoperite toate furăciunile din Rucăr este nevoie de timp, de nervi de oţel şi corectitudine, astfel oameni ca: Popa Nica Ion – zis Sulică, Gheorghe Cosma – cunoscut ca Gheorghe al Tinii (Altini), dar şi alţii mult prea mulţi pentru a fi enumeraţi aici, vor putea răspunde pentru jaful pe care l-au produs în pădurile Muscelului. Ar fi nevoie şi de un control al averilor, căci nu puţini sunt aceia care şi-au construit palate de pe urma sustragerii lemnului, prăduind pădurile de tot ceea ce a fost mai bun.
Interesant mai este că a mai ieşit la iveală şi faptul că rucărenii n-au tăiat un vreasc de foc, căci multe din firmele exploatatoare sunt de prin alte părţi ale ţării. Şi-n atare condiţii deţinătorii de „eurosacii” doar îşi şuşotesc în barbă că ei n-au tăiat nimic, deoarece nu există dovezi certe, pentru că o altă modalitate de a tăia la greu lemn pe căi nelegale este aceea de a lua pădurea de la bătrâni şi de a o transforma în cherestea, fără nici un act, ci doar pe înţelegeri verbale. Dar, cu puţin efort din partea organelor abilitate toate acestea pot fi scoase la liman.
Urcând pe munte vezi golite zone precum: Mănăstirea, Lunca Richiţii, Dracsin, Tămaş, Valea Hotarului, etc. Arborii cei mai frumoşi au fost raşi de pe faţa pământului şi transformaţi în „eurosaci” şi nimeni nu a plătit pentru un pai. Conducerea ITRSV Ploieşti este optimistă şi speră să poată stopa tăierile ilegale. Mai mult, speră să poată lua urma celor responsabili de dezastrul petrecut în pădurile Rucărului vreme îndelungată. Dacă ar fi să se aplice legea ar trebui ca acolo unde s-a tăiat ilegal să fie buni de plată proprietarii, cu 50% din valoarea pagubei, ca şi fond de regenerare. Dar până la aplicarea legii este ceva cale de străbătut, dat fiind că din cele constatate la faţa locului mafia Rucărului bate la fund mafia siciliană.
Ca o concluzie amară putem spune că trăim într-o societate în care legile sunt doar pentru cei proşti şi că tot legile sunt cele care-i apără pe hoţi, aşa că este greu chiar şi de presupus că se va face lumină în cazul jafului petrecut la Rucăr, jaf din care unii şi-au construit peste noapte averi inestimabile. La Rucăr se vorbeşte de suta de milioane precum ar vorbi baba Floarea de doar zece bani rămaşi din pensie şi pe care i-a dat în piaţă pe un fir de pătrunjel. Este greu de descris modul în care rucăreanul care a tăiat pădurea spune că „dau o amendă de zece milioane şi ce mai dau încă vreo cinci sute de milioane şi am scăpat!”. Cam asta e viziunea marelui hoţ de lemn despre cum poate scăpa de păcatul furăciunii, în hăţişurile birocratice apărate de legi absurde, care par a fi mai încâlcite decât zecile de drumuri forestiere făcute în inima pădurilor.
Cei puşi să respecte şi să aplice legea au avut în faţa ochilor imaginea zonelor defrişate care este una mai mult decât dezolantă. Păduri întregi au fost rase, iar în urma jafului a fost lăsat dezastrul ecologic. Arborii nesemnificativi, care n-ar fi adus profit, au fost abandonaţi pe munte. Drumurile forestiere, de acces către „comoara verde” au fost acoperite de mâl şi ramuri, iar pârâurile au devenit şi ele o altă cale de acces prin care să fie coborât lemnul din munte, astfel încât nu există pârâu în munte care să nu fie plin de ramuri şi buşteni. Ceea ce s-a petrecut în munţii Rucărului nu este numai un jaf de proporţii, ci reprezintă şi un dezastru ecologic de care şi oamenii de la Agenţia de Mediu ar trebui să ţină seama.

2009 – Mafia lemnului a fabricat milionari în euro – saci

Rucărul n-ar fi avut milionari în „eurosaci” dacă nu ar fi fost şi tăierile ilegale. Pădurea, aurul verde din care s-a înfruptat şi se înfruptă spuma Rucărului, a fost şi rămâne în prim planul atenţiei publice. Cartelul lemnarilor are propria lege aşa cum o demonstrează şi încercarea, de săptămâna trecută, a oamenilor legii de a stopa tăierile ilegale. În noaptea de 11 spre 12 august, un control inopinat al inspectorilor ITRSV Ploieşti, ajutaţi de poliţişti şi pădurari, a dus la depistarea mai multor autocamioane pline cu material lemnos, care urma să fie valorificat fără a trece prin sita legală. Totul s-a petrecut în zona barajului Pecineagu – Sătic, pe Valea Dâmboviţei.
De tăiat pădurea se taie de când lumea, evaziune fiscală s-a tot făcut, că doar în altfel nu mai era de trai bun prin Rucăr, aşa că nimic prea interesant până acum.
Numai că, la faţa locului s-au prezentat repede şefi şi şefuleţi de la ITRSV Ploieşti şi de pe la Poliţie, căci prada era numai bună de arătat întregii lumi, adică o cantitate de lemn de 100 mc, cantitate confiscată după ce s-a constat că nu era însoţită de acte. Captură ce a fost estimată rapid la suma de circa 120 milioane lei vechi. În tot acest timp pe la porţi, pe uliţe şi pe ulicioare se aflau staţionate, la vedere, zeci de autocamioane de transport material lemnos – toate goale, ca s-arate rucăreanul că e curat ca lacrima, iar maşina nu-i e la pădure ori undeva pe traseu.
„Aseară ( n. red.: marţi, 11 august) s-a intrat pe Valea Dâmboviţei, până aproape de barajul Pecineagu, şi am controlat un număr de nouă maşini dintre care cinci au fost identificate cu probleme legate de completarea documentelor de însoţire. O maşină nu avea nici un fel de document de însoţire şi a fost imediat confiscată. Celelalte patru, care au avut probleme, au fost reţinute în vederea confiscării. Astăzi (n. red. miercuri, 12 august) s-a dispus reverificarea lor şi se va acţiona în consecinţă. Sunt în jur de 100 de mc, încă nu s-a făcut cubajul exact.”, ne-a declarat prompt Ionuţ Ionescu, director coordonator în cadrul ITRSV Ploieşti.
Prinşi cu lemnu-n camion au fost: Bujor Oancea, Dan Cojocaru, Ion Simion Dragoş, Robert Busuioc, Crinu Oancea, Ilie Miloş, Ion Nica, Jan Bălănică, Elena Tiucă şi Florin Nica, rucăreni care au fost nevoiţi să răspundă de ce n-au acte la marfă ori de ce avizele de însoţire a mărfii nu corespund cu încărcătura, existând suspiciunea certă că în baza acelor acte se făcuseră mai multe curse.
În cele din urmă, după cercetări în amănunt, în custodia Ocolului Silvic Rucăr au ajuns circa 50 de mc de material lemnos, care urgent a fost valorificat din motive foarte clare că „nu se putea organiza o licitaţie din lipsa unui spaţiu de depozitare”, aşa cum ne-a declarat şeful de ocol Ion Dobrinoiu.
Mai mult, directorul coordonator al ITRSV Ploieşti, Ionuţ Ionescu, plin de elan la început, a devenit foarte rezervat în declaraţii la nici două zile de la prinderea hoţilor de lemn, demonstrându-ne că ceea ce s-a petrecut la Rucăr nu-i de nasul nici unui şef, fie el venit şi de prin alte părţi şi cu gând de a aplica legea. Transparenţa de care a dat dovadă la începutul săptămânii trecute i s-a transformat în reţinere la finele săptămânii. Chiar dacă or fi existat presiuni că Rucărul e de neatins, directorul a negat că ar fi aşa, dar a scăpat perla că n-ar mai sta prea mult pe la ITRSV Ploieşti. Poate doar din cauza faptului că oamenii cinstiţi şi puşi pe treabă nu au ce căuta în astfel de funcţii.
Pe atunci, nici şeful Biroului Silvic din cadrul IPJ Argeş, comisar şef Gheorghe Ciolan, nu s-a abţinut în a declara că acţiunile de prevenire şi combatere a infracţiunilor silvice vor fi intensificate, fiind dirijate de Prefectura Argeş. Dar şi aici a intervenit „ceva”, căci în buletinele de presă ale IPJ Argeş, din zilele de 12, 13, chiar 14 august, s-a uitat să fie trecută şi acţiunea de pe raza localităţii Rucăr, cu toate că alte acţiuni cum că l-au prins pe nea Ion cu 0,5 mc de lemn fără acte au fost consemnate.
Semne clare legea are că la Rucăr totul e posibil, mai ales atunci când unora nu place ca imaginea să le fie şifonată. Este de evidenţiat că în spatele unor nume aflate pe lista celor prinşi cu lemnul în camion se află persoane influente, cărora nu le cade bine la stomac să ajungă din domni nişte infractori – cum sunt. Şi ca exemplu: Elena Tiucă, este poate doar prin coincidenţă, mama unui inspector fiscal – Puiu Tiucă, finul lui Dorin Falcă. Şi atunci de ce să ne mai întrebăm de ce unii vor să plece de prin funcţii ori alţii se dau că n-au memoria la ei?!

2009 – O nouă plângere penală împotriva conducerii Obştii

Grupul de rucăreni şi dâmbovicioreni care au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung cu privire la grave ilegalităţi făcute de conducerea Obştei Moşnenilor Rucăreni şi Dâmbovicioreni au formulat o nouă plângere penală. În cea de-a doua plângere, semnatarii, de această dată cu unul mai mult, vorbesc de gestiune frauduloasă şi delapidare, încriminându-i pe Niculescu Dragoş, Gherman Dragoş şi Sorin Bălănică.
Moşnenii care sesizează procurorii cu noi ilegalităţi petrecute în cadrul Obştii, spun că „infracţiunile ce fac obiectul prezentei plângeri au fost săvârşite ulterior înregistrării plângerii anterioare”, adică plângerea cu nr. 577/21.07.2009. Este vorba de sume de bani încasate nelegal, de la APIA, sume aferente păşunilor din munţii ce aparţin Obştii.
Ilegalităţile despre care se vorbeşte că s-au făcut la nivelul Obştii Moşnenilor Rucăreni şi Dâmbovicioreni sunt numai capătul de aţă pe care oamenii legii trebuie să-l prindă. Firul îi va călăuzi, foarte probabil, spre un întreg hăţiş birocratic plin de aşa zise „lipsuri”. Activitatea conducerii Obştii este clar pusă sub semnul unor mari ilegalităţi grave, care de-a lungul timpului a dus la îmbogăţirea unui grup de rucăreni puşi, de fapt, să gestioneze un bun comun. Toţi moşnenii rucăreni şi dâmbovicioreni au fost prostiţi pe faţă de Sever Soare şi Mircea Avram, care au făcut din Obşte o vacă de muls numai pentru ei. Este timpul ca legea să-şi facă simţită prezenţa în mijlocul a câtorva escroci care au distrus Rucărul şi care, în continuare, continuă să facă ceea ce vor cu ceea ce aparţine de drept rucăreanului.