Ani de-a rândul, Rucărul a fost mina de aur a Muscelului, în condiţiile în care miile de hectare de pădure au reprezentat un profit (imediat şi nevăzut), pentru toţi cei luaţi de ale retrocedării valuri.
Până acum, a fost doar mult zgomot pentru nimic, prin materialele prezentate de mass media locale, judeţene, naţionale. Se poate spune că, toate dezvăluirile făcute de presă cu privire la retrocedările în falsuri strigătoare la cer au fost doar poveşti de adormit autorităţile la gura sobei încălzită cu lemne provenite de la masivele defrişări sau pur şi simplu de îngropat undeva pe miile de hectare retrocedate prin falsuri grosolane.
De amintit aici, celebrul caz „Duţescu”, unde s-au validat şi retrocedat, într-un final prin sentinţă judecătorească, 339 de hectare de pădure printr-o adeverinţă cu grade… Celsius, mai exact pentru suprafaţa de „339°” hectare pădure.
Totul a pornit de la o banală adeverinţă eliberată de Primăria Boteni în data de 15.04.2005, cu numărul de înregistrare 1119, şi semnată de primarul şi acum în funcţie Vasile Leau şi secretarul comunei Viorica Bidilică, prin care se spunea că un anume „Duţescu Gh. Gheorghe este înscris cu suprafaţa de 339 ha pe raza altor localităţi”. O adeverinţă eliberată pentru a-i servi la Notariat lui Mihail George Duţescu, ca moştenitor al respectivei suprafeţe.
Până la problema că în Registrul Agricol Boteni figura cifra clară de „53.90”, în adeverinţă apare că este vorba de o suprafaţă de teren pe raza altor localităţi, nicidecum de o suprafaţă de pădure pe raza Rucărului.
Culmea, că adeverinţa, din data de 15.04.2005, i-a trebuit moştenitorului Duţescu, chiar la Notariat, pentru a vinde ce nu avea. Mihail George Duţescu urma să fie validat pe această suprafaţă, de Comisia de Fond Funciar condusă de prefectul de atunci Ion Cârstoiu, de abia în anul 2006, dar el vindea pădurea, încă a statului român, fără a avea validare ori vreun document de punere în posesie, unui om de afaceri bucureştean, nimeni altul decât naşul de cununie al fiicei exprimarului de Rucăr, Dumitru (Titi) Ghica, Ionel Pirpiliu, reprezentat în precontractul de vânzare – cumpărare de un cetăţean Gheorghiţă Constantin.
Pentru ca toate să încline mai mult sper domeniul SF-ului retrocedărilor, după ce apare lista cu validări, şi pe ea şi numele de Mihail George Duţescu ca moştenitor al autorului Duţescu Gh. Gheorghe, în anul 2010, începe circul retrocedării, pentru punere în posesie în pădurea statului – Izvoarele Dâmboviţei, o suprafaţă, la acea dată, gata cadastrată de … Horaţiu Hanganu.
Tot în acelaşi an, la cererea noului primar Ionel Dulamă, apare şi o nouă adeverinţă eliberată de Primăria Boteni, cu numărul 2419, din data de 07.05.2010. De această dată, însă, pentru a se face ceva cu 0 (zero) din coada cifrei din Registrul Agricol, s-a trecut suprafaţa (ATENŢIE! Nu este glumă, ci chiar hectarele au fost trecute cu grade … Celsius pentru a se pierde un 0 din coada cifrei reale 63.90 ha) de „339°”, la rubrica „cât teren (n.red. nu pădure!) posedă pe raza altor localităţi (n. red. nu Rucăr!)”. Adeverinţă semnată de acelaşi primar Vasile Leau şi ca secretar Valentin Bidilică (rudă ori nu cu fostul secretar din adeverinţa anterioară).
Şi cum, Direcţia Silvică Argeş, Prefectura şi Primăria Rucăr s-au cam pus de-a curmezişul validării pădurii… fantomă, presat şi de precontractul de vânzare – cumpărare încheiat cu Pirpiliu pentru o sumă de circa un milion de euro, Mihail George Duţescu, reprezentat (Culmea!!!) de fostul primar al Rucărului Dumitru (Titi) Ghica, i-a calea instanţei şi obţine câştig de cauză.
Fără alte comentarii, pe foarte scurt, am prezentat simpla istorie a uneia dintre modalităţile penale de a se lua sute de hectare de pădure.
Şi ca să nu încheiem aici, continuăm povestirea cu alt caz de dublă retrocedare, cunoscut ca şi cazul „Anastasecu”.
Titi Ghica, aflat în spatele autorului Dumitru Anastasescu, ce-i are ca moştenitori pe Virginia Mariş şi Mihai Dragoş Moraru, a dorit să demonstreze tuturor că încă mai poate şi doreşte să mai obţină, prin fals şi uz de fals, încă 139 de hectare de pădure. Şi acest lucru în ciuda faptului că respectivii moştenitori şi-au primit proprietatea pe raza comunei Dâmbovicioara, prin procesul verbal cu numărul 131, din data de 22.09.2008. Interesant că faptul că până în anul 2008, cât Ghica a fost primar de Rucăr, Mariş şi Moraru au primit 10 hectare de pădure, care mai apoi au fost şi ele incluse în punerea în posesie de la Dâmbovicioara, sigurul loc unde Dumitru Anastasescu a deţinut proprietate, moştenitorii primind-o chiar pe fostul amplasament. Numai că mai vor! Şi cum? Tot printr-o sentinţă judecătorească!
NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.