ISTORIA INTRĂ LA REDUCERE. Următoarea „eficientizare” poate închide muzeele României!

Angajații din muzee la un pas de grevă generală!

Patrimoniul nu pleacă nicăieri, însă oamenii care îl păzesc, îl cercetează și îl salvează s-ar putea să nu mai fie la muncă. Iar atunci muzeele pot rămâne cu ușile închise.
Se pare că România a găsit, în sfârșit, soluția pentru cultură: dacă specialiștii sunt prea scumpi, îi plătim mai prost.
Dacă tot nu putem reforma administrația, reformăm muzeograful.
Dacă nu putem elimina risipa, tăiem din salariul restauratorului.
Dacă nu știm cât valorează patrimoniul, îi punem prețul în grila de salarizare.
Istoria României a ajuns la reduceri.
Iar „promoția” vine cu o consecință foarte simplă: muzeele României riscă să se închidă.
CulturMedia a anunțat că începe consultarea membrilor și strângerea semnăturilor pentru declanșarea grevei generale. Dacă procedurile sunt duse până la capăt, nu vorbim despre o grevă cu pancarte și câteva declarații televizate.
Vorbim despre uși închise la muzee.
Despre expoziții suspendate.
Despre ghidaje care nu mai au loc.
Despre activități educaționale anulate.
Despre cercetări care se opresc.
Despre restaurări și conservare blocate.
Despre arheologi care nu mai merg pe șantiere.
Și, într-o țară în care orice metru de autostradă este sărbătorit ca o victorie națională, inclusiv lucrări de infrastructură finanțate prin PNRR ar putea ajunge să aștepte după cercetarea și descărcarea de sarcină arheologică.
Pentru că, oricât de mult ne place să credem contrariul, o autostradă nu poate trece peste istorie doar pentru că avem un termen în PNRR.
Iar istoria nu se conservă cu powerpoint-uri.
Se conservă cu oameni.
Cu muzeografi. Cu cercetători. Cu restauratori. Cu conservatori. Cu arheologi. Cu educatori muzeali. Cu tehnicieni. Cu supraveghetori. Cu oameni care lucrează în weekend și de sărbători și care, după zeci de ani de experiență, descoperă că statul le explică din nou cât de importantă este cultura — imediat după ce le explică de ce nu sunt bani pentru ei.

Aproximativ 7.500 de angajați din muzeele României sunt prinși în această poveste.
Iar pe 12 august, potrivit CulturMedia, s-au purtat discuții despre salarizarea lor fără ca organizațiile sindicale reprezentative să fie informate sau consultate.
E o performanță administrativă aparte să discuți despre salariile oamenilor fără oamenii care îi reprezintă.
Dar partea cea mai cinică este alta.
Pentru conducere s-a găsit soluția egalizării coeficienților. Pentru cei care fac efectiv munca de specialitate, egalitatea pare să fi rămas blocată undeva între două ședințe.
Diferența dintre salariul unui manager și al unui specialist IA poate ajunge la 11.200 de lei brut în muzee, în timp ce în instituțiile de spectacole și concerte diferența indicată de federație este de 7.520 de lei brut.
Asta nu mai seamănă cu o simplă eroare de calcul.
Seamănă cu o filosofie.
Conducerea trebuie adusă la nivel. Specialiștii pot rămâne jos.
Iar dacă un specialist IA cu peste 30 de ani de vechime, gradație maximă și performanță profesională ajunge să câștige mai puțin decât un profesor debutant, poate că acesta este noul mesaj oficial pentru cei care vor să lucreze în patrimoniu:
„Învață. Specializează-te. Muncește 30 de ani. Salvează istoria României. Și apoi vezi cât îți rămâne pe fluturaș.”
În fond, tradiția nu cere salariu.
Statuile nu protestează.
Tablourile nu pleacă în străinătate cu demisia în buzunar.
Manuscrisele nu cer spor de weekend.
Siturile arheologice nu cer contract colectiv de muncă.
Oamenii, în schimb, cer.
Și dacă oamenii aceștia vor opri munca, abia atunci vom vedea cât de „neesențială” este cultura pentru România.
Vom avea probabil muzee impecabil finanțate în comunicate, patrimoniu protejat în discursuri și uși încuiate în realitate.
Un muzeu închis nu mai produce probleme salariale.
Este, probabil, cea mai ieftină formă de „reformă”.
Doar că, odată închisă ușa, nu mai intră nici elevul care vine să vadă istoria, nici turistul, nici cercetătorul, nici publicul.
Și poate că acesta este adevăratul paradox al unei țări care vorbește solemn despre identitate națională:
suntem gata să punem istoria pe raftul cu reduceri, dar ne mirăm când cei care o păstrează nu mai vor să lucreze pe promisiuni.

CulturMedia spune că, dacă forma actuală a proiectului de salarizare este menținută, va continua procedurile pentru greva generală și ia în calcul sesizarea Comisiei Europene.
Așadar, deocamdată muzeele nu sunt închise.
Dar avertismentul este oficial: dacă oamenii care țin muzeele în viață ies din sistem, patrimoniul poate rămâne în vitrine, iar România poate rămâne doar cu cheia în mână.
Istoria nu dispare într-o singură zi.
Uneori, începe să dispară atunci când cei care o păstrează sunt tratați ca o cheltuială de raft cu… reduceri!