8 Septembrie – Nașterea Maicii Domnului

În fiecare an, pe data de 8 septembrie, prăznuim Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mică, prima sărbătoare cu cruce roșie din Noul An Bisericesc, care a început pe 1 septembrie. Astfel încheiem anul bisericesc cu o sărbătoare închinată Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Marie Mare) sărbătorită în data de 15 august și începem Noul An Bisericesc tot cu o sărbătoare închinată Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului.
Bucuria Nașterii Preasfintei Fecioare Maria bate la ușile inimilor noastre și ne îndeamnă să ne adunăm în Sfintele Biserici, pentru ca împreună să ne bucurăm duhovnicește, să ne rugăm, să cântăm și să cerem ajutorul Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cinstind Nașterea ei cu tot ce avem în noi mai curat, mai bun, mai ales.
Orice cuvânt am spune noi ca să tâlcuim într-un fel sau altul Nașterea Maicii Domnului, ar fi prea puțin, cuvintele noastre ar fi prea sărace.
Lipsa oricărei mențiuni legate de Nașterea Maicii Domnului, din Sfânta Scriptură în general și din Sfânta Evanghelie în special, ne descoperă discreția și adânca smerenie a Preasfintei Fecioare Maria. Sfânta Evanghelie cuprinde în principal viața și activitatea Domnului nostru Iisus Hristos. Despre Nașterea Maicii Domnului citim în scrierile necanonice sau apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din secolul al II-lea, dar și în viața Maicii Domnului scrisă de Sfinții Părinți, cum ar fi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschinul ori Sfântul Simeon Noul Teolog.
Aflăm din aceaste scrieri, că drepții Ioachim și Ana erau înaintați în viață și lipsiți de copii. Nici gând de ucidere de prunci, de avorturi în vremea aceea. Atunci oamenii, chiar și bătrânii își doreau copii. Bătrânii Ioachim și Ana o viață întreagă au așteptat ca să primească și ei copii. Și aceasta nu pentru că nu aveau moștenitori, ci ,,pentru ca să se slăvească Numele Tău, în mijlocul poporului lui Israel”.
Deși bătrâni, ei stăruiau în rugăciuni ca Dumnezeu să le dăruiască un copil. Cei doi bătrâni îndrăznesc să ceară ceea ce noi considerăm a fi imposibil: să fie părinți la o vârstă foarte înaintată. Dumnezeu le ascultă rugăciunea și astfel Ana, care nici nu putea avea copii, o naște pe Maica Domnului, rugăciunea întrupată. Prin Nașterea Sfintei Fecioare Maria, firea a fost biruiă prin har și a rămas supusă, necutezând să o ia înainte, ci firea a așteptat neroditoare, până când harul a înflorit rodul. Și alte femei sterpe din Vechiul Testamentau fost învrednicite să nască copii în mod minunat. Însă toate au născut băieți, numai Ana, soția lui Ioachim, va naște o fiică, pe care Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos și-o alege sa-I fie Mamă. Sfântul Ioan Damaschin a răspuns la întrebarea: de ce Fecioara s-a născut dintr-o femeie stearpă? Fiindcă trebuia ca singurul lucru nou sub soare, începătura minunilor, Nașterea Domnului din Fecioară, să fie preântâmpinată de alte minuni și încet- încet, din cele mai smerite să se nască cele mai mari. Domnul, Cel ce locuiește în Cer, vrând să Se arate pe pământ şi să vieţuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălăşluire a slavei Sale, pe Preacurata Sa Maică. Pentru că orice împărat își pregătește, mai înainte palatul de petrecere din cetatea în care vrea să meargă. Şi, precum palatele împăraţilor pământeşti se zidesc de prea înţelepţii lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase şi mai desfătate decât alte locuințe omenești, așa a trebuit a se zidi mai întâi, Palatul Cerescului Împărat al Slavei.
Dreptul Ioachim, sătul de lipsa de copii, întristându-se foarte mult și despărțindu-se de toată tovărășia oamenilor, se retrage în pustiu, în post și rugăciune, nu pentru o zi, două, pentru o lună, un an, zeci de ani, ci până când Dumnezeu va da roadă pântecelui soției sale. Postind patruzeci de zile în plâns, Îl ruaga pe Domnul și zicea: „Ia de la mine, Doamne, ocara nenașterii de prunci și nimicnicia și „Binevoiește, Doamne, să mi se dea și mie rod, iar eu iarăși îl voi da, Stăpâne, bunătății Tale”. Un înger al Domnului a fost trimis către Ioachim ca să-i spună : „A auzit Domnul rugăciunea ta și va zămisli Ana, femeia ta, și în toată lumea se va vesti ….”, astfel împlinindu-se taina cea din veac ascunsă și hotărâtă mai înainte de veacuri. Pentru dreapta Ana, întristarea era îndoită, pe de o parte, pentru retragerea bărbatului său în pustie, pe de altă parte pentru nerodirea ei și zicea : „Nici măcar zburătoarelor cerului nu m-am asemănat eu că nici acestea nu sunt fără rod înaintea lui Dumnezeu, nici dobitoacelor pământului, nici peștilor mării nu m-am asemănat eu ca să aduc lui Dumnezeu rodul pântecelui. Dar dacă vei porunci, Doamne, să fiu dăruită și eu cu rodul pântecelui îl voi da pe acesta iarăși Ție, Doamne Dumnezeul meu”.
Astfel rugându-se drepții Ioachim și Ana Dumnezeieștii Bunăvoințe, primesc ceea ce râvneau cu dor. „Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit pe ei”. De aceea putem spune că în această zi sărbătorim curajul lui Ioachim, răbdarea Anei, harul dăruit părinților Ioachim și Ana, dar și ziua bunicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, zi în care să ne gândim și să-i pomenim pe toți bunicii noștri. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos este recunoscător și mulțumitor lui Ioachim și Anei, care i-au dăruit o Maica binecuvântată cum este Fecioara Maria.
   Noi ne bucurăm foarte mult când ne gândim la Maica Domnului, nu numai în ziua de pomenire a Nașterii ei sau în alte zile de pomenire, ci de fiecare dată când avem un gând sau înălțăm o rugăciune către Maica Domnului. Fiindcă, dacă Hristos e Capul Bisericii, Maica Sa e inima ei. Maica Domnului nu e niciodată separată de Fiul său și niciodată separată de credincioșii din Biserică. Ea stă în mijlocul credincioșilor, compătimind pe toți, hrănindu-i pe toți, îndrumându-i pe fiecare spre Fiul Sau, pe Care nu L-a părăsit niciodată, nici lângă Crucea Sa, la care a luat parte pe deplin și cum, în același fel, nici pe noi ea nu ne va părăsi nicicând. Fecioara Maria nu s-a născut pentru sine. Ea s-a născut pentru întreaga lume. Ea s-a născut tocmai pentru a purta în pântecele, în inima și în brațele ei cele sfinte pe Hristos, pentru a se face prin smerenie roaba Domnului și pentru a fi nouă oamenilor pildă vie și vrednică de urmat. De aceea Maica Domnului, pe care o cinstesc îngerii și sfinții toți din Cer și oamenii de pe Pământ, prin sfințenia vieții ei și prin zămislirea în pântecele ei a Fiului lui Dumnezeu, este cea mai pe deplin Purtătoare și Născătoare de Dumnezeu.

La mulți ani tuturor!