Miercuri, 26 august 2026, Municipiul Câmpulung a avut parte de o zi festivă. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a venit să inaugureze creșa cu numărul 112, construită în incinta Colegiului Național Pedagogic „Carol I”, de CNI, prin programul guvernamental „Sfânta Ana”.

Mult așteptatul eveniment a fost pregătit cu tot ce trebuie pentru o fotografie administrativă de colecție electorală: primar, reprezentanți ai municipalității, constructor, conducerea colegiului, zâmbete, mulțumiri și, desigur, copii puși să cânte și să danseze… în ploaie. Pentru că atunci când vine ministrul, vremea pare să nu înțeleagă că administrația are și ea un program.

Noua creșă, construită ca la carte, este fără îndoială, o investiție necesară pentru comunitatea câmpulungeană. Și faptul că a fost finalizată merită consemnat ca minune la nivel local. Dar, în aceeași zi în care se taie o panglică de însuși ministrul Dezvoltării, există și o întrebare care nu prea încape în fotografia oficială: ce se întâmplă cu Piața Centrală? Chiar dacă din decorul oficial nu a lipsit scărpinatul în nas, tratarea cu… fundul, câmpulungenii încă speră că vor avea din nou o piață civilizată.

În locul unde trebuia inaugurată noua Hală a Pieței Centrale nu mai dansează nimeni. Nici copiii, nici constructorii, nici măcar panglica nu pare să aibă motive să se apropie de groapa lăsată în paza unor mormane de fier ruginit.

Ca un paradox, lucrările la noua hală a Pieței Centrale stagnează într-un mod îngrijorător, iar șantierul pare să fi intrat într-o etapă administrativă foarte românească: așteptăm să vedem ce mai așteptăm. În timp ce la creșă se inaugurează o investiție terminată, la piață cetățenii privesc o investiție neterminată și încearcă să ghicească termenul real de finalizare.

Poate că ministrul Dezvoltării Cseke Attila ar fi meritat, după festivitatea de la Colegiul Pedagogic, o mică excursie până la Piața Centrală. Nu pentru încă o inaugurare, evident. Doar pentru un tur ghidat al șantierului postapocaliptic.

Poate chiar un concert de broaște. Gratuit, autentic și fără repetiții. După ploaie, decorul exista deja fără o prealabilă regie.

Ar fi fost interesant de aflat dacă, din perspectiva Ministerului Dezvoltării, o creșă finalizată și o hală de piață abandonată în ritm de melc fac parte din aceeași poveste despre dezvoltarea Câmpulungului, însă din cele apărute au fost doar felicitări fără solicitări… Pentru că o comunitate nu trăiește doar din panglici tăiate cu fast, ca în vremurile de tristă amintire pe care unii le regretă în șoaptă, și din discursuri lungi, atent lustruite, dar subțiri în conținut. Are nevoie de lucrări terminate, termene respectate și obiective duse la capăt, nu de șantiere transformate în decor postapocaliptic între două apariții festive și trei promisiuni administrative.

La creșă, copiii au cântat și au dansat pentru momentul festiv.

La Piața Centrală, între timp, cântecul a rămas doar în discursuri, iar lucrările par să fi intrat într-o pauză fără termen.

Iar dacă la creșă s-a tăiat panglica, la piață încă se așteaptă, probabil, să se taie nodul administrativ care ține investiția pe loc.

Elena Lasconi: „Prima creșă din Câmpulung.
Un proiect de aproape 13 milioane de lei din fonduri europene. Un proiect greu, cu multe provocări, realizat de Primăria Câmpulung, Compania Națională de Investiții și Ministerul Dezvoltării.
Astăzi, domnul ministru Attila Cseke a venit la Câmpulung pentru a inaugura prima creșă din Câmpulung. Mulțumim!
Din cele 135 de creșe din România, din PNRR, a noastră are numărul 112.
Poate că numărul nu e o întâmplare. 112 este apelul de urgență. Iar eu așa am considerat la începutul primului meu mandat de primar: construirea unei creșe în Câmpulung este o urgență.
Până nu va înțelege statul că femeile trebuie sprijinite și încurajate să aducă pe lume copii, vom rămâne din ce în ce mai puțini. Până când femeile nu vor fi apreciate și respectate pentru ceea ce sunt, vom rămâne o societate bolnavă.
Cât timp vom mai auzi că nu suntem destul? Cât timp vor rămâne o normalitate violențele și injuriile la adresa femeilor?
De ce atunci când vrei să faci economii, tu, stat român, tai prima dată din indemnizațiile mamelor?
Atât timp cât voi fi în viață, am să fiu vocea care va spune răspicat: SUNTEM DESTUL! Am auzit de atâtea ori cuvinte jignitoare, claxoane în trafic, am văzut atâtea victime ale violenței domestice, încât multe am ajuns să credem că nu suntem destul și în loc să ne susținem, ne sabotăm.
Voi continua să sprijin femeile, mamele și bunicile noastre, cu toate pârghiile pe care le am, dar și cu vocea mea.
Iar astăzi sper să fie doar începutul. Dorința mea este să construim încă o creșă. Cea mai importantă dorință este însă construirea unei comunități unite și sănătoase, cu respect față de fiecare cetățean.
Respect, doamnelor! Respect, dragi mămici!
Continuăm cu fapte care contează!”.

Sursele foto Facebook, capturi din video live de la fața locului – Evenimentul Muscelean și pagina Elena Lasconi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.