Elena Lasconi demisionează de la conducerea USR Câmpulung. Tăcere totală în partid

Demisia Elenei Lasconi de la conducerea USR Câmpulung vine târziu, discret și prost explicată. După șase ani la șefia filialei locale și după un an electoral în care Câmpulungul a văzut-o mai des pe ecranele televizoarelor și pe rețelele sociale decât în primărie, primarul invocă brusc „lipsa de timp”. O revelație administrativă cu întârziere considerabilă.

Plecare ei nu este însă un episod izolat. Lasconi a renunțat anterior și la funcția de președinte al USR, o demisie prezentată public drept un gest voluntar, dar percepută în interiorul partidului ca fiind mai degrabă forțată, în urma tensiunilor acumulate după campania prezidențială și scorul dezamăgitor obținut. De la „locomotivă electorală” și imagine centrală a USR, Lasconi a devenit, aproape peste noapte, o problemă de gestionat.

În timpul alegerilor prezidențiale – intens contestate și slab capitalizate politic – primarul Câmpulungului a fost omniprezent în studiouri TV, live-uri și clipuri de campanie. Orașul pe care îl conducea a rămas, în schimb, în plan secund. Abia acum, după ce ciclul electoral s-a încheiat și miza națională s-a evaporat, Lasconi descoperă că administrația locală cere timp și prezență.

La fel de “grăitoare” este şi tăcerea USR. Nici conducerea centrală, nici măcar USR Argeș nu au avut ceva de spus. Nicio explicație, nicio delimitare, nici măcar un mesaj formal. O liniște mai mult decât suspectă, care sugerează nu unitate, ci mai degrabă dorința de a închide rapid… un capitol incomod.

Uniunea Salvaţi România, partidul care a promis transparență și politică făcută „altfel”, bifează încă o plecare fără asumare. Iar Elena Lasconi pare să transmită, indirect, că politica nu mai este o prioritate – dar numai după ce i-a consumat toate beneficiile de imagine. Pentru Câmpulung, rămâne întrebarea esențială: începe acum, cu adevărat, mandatul de primar?

Şi cum plecarea Elenei Lasconi vine la scurt timp după demisia administrativă a consilierului personal Andrei Aron, apar în mod involuntar şi întrebări despre posibile legături între cele două decizii și motivele reale din spatele acestora.