Istoricul Bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului – Parohia Rucărul de Jos

Comuna Rucăr, este așezată pe DN 73 dintre Piteşti – Câmpulung – Braşov, la o altitudine de 750 metri faţă de nivelul mării. Localizarea pe vechile hărți ale denumirii în limba latină de Ruffa Arbor (Pomul Roșu) și căreia cartografia germană au tălmăcit-o în limba lor prin Rotbom (Copacul Roșu) și consemnarea ei în documentele slavo-române sub numele de Rukel, Rukal, Rucal (sub această formă îl găsim și în Proclamația guvernului revoluționar provizoriu de la 1848), ori Rucken, Rufam Arborem, Rutbom, Rucalau, face din această așezare una din cele mai vechi ale țării, locuită neîntrerupt de-a lungul a peste 2000 de ani de istorie tumultoasă.
În comuna Rucăr funcționează astăzi trei Sfinte Biserici, care deservesc cele trei parohii: parohia Rucărul de Sus, parohia Rucărul de Mijloc și parohia Rucărul de Jos.
Biserica cu hramul principal ,,Adormirea Maicii Domnului’’ și ,,Sfântul Ierarh Nicolae’’ care deservește parohia Rucărul de Jos, este situată în centrul localităţii Rucăr, pe terasa inferioară de pe partea stângă a Râuşorului, la o altitudine de 695 m. şi a fost construită între anii 1890-1894, în timpul Regelui Carol I, având ca epitropi de construire pe preotul Ion Lungeanu, tatăl scriitorului Ion Lungeanu, preotul Tache Anastasescu, Iosif Bunescu şi Toma Ştefănescu, fiind cea de a patra construcție. Iniţial prima Biserică a fost construită în punctul Valea lui Ecle (Valea Bisericii), cea de a doua în locul numit Cheie, apoi, în 1749, sau 1747 (7255) , cea de a treia construcţie a fost realizată de vameşii Drăghici, Hristea şi Sterie, exact lângă construcţia actuală, loc în care se păstrează Sfânta Masă de piatră, acoperită prin grija preoţilor slujitori de o Sfântă Troiţă. Construcţia din 1749 a dăinuit pană în 1890 când a fost demolată, începându-se lucrările de construcţie a noii Biserici, prin grija Regelui Carol I, cu ajutorul boierilor şi al enoriaşilor, după cum rezultă din pisania inscripţionată la intrarea în Biserică.

În timpul războiului din 1916, Biserica a fost transformată în lagăr, nemții închizând aici prizonierii.
Un scurt istoric al Bisericii se poate citi în Pisania aflată deasupra ușii de intrare în Biserică, pe zidul exterior: ,,CU AJUTORU A TOT PUTERNICULUI CREATOR SA REEDIFICAT ACEST SFÂNT LĂCAȘ CU HRAMUL ADORMIREA MAICII DOMNULUI ÎN DILELE DOMNIEI M.S. REGELUI CAROL.IN I ȘI A MITROPOLITULUI PRIMAT D.D. GHENADIE PETRESCU FIIND PRIMAR AL COMUNEI ION ANASTASE CU CHELTUEALA ENORIAȘILOR ȘI AJUTORU M.S.REGELUI ÎN ANII 1891.1894, EPITROPI PR. TACHE ANASTASESCU , PR. ION LUNGIANU, IOSIF BUNESCU, TOMA ȘTEFĂNESCU.” După anul, 1948, pisania a fost acoperită, numele regelui Carol I a fost îndepărtat cu dalta de pe inscripția bisericii, însă astăzi se poate citi în întregime.
Această Sfântă Biserică are formă de navă, cu două turle, construite din lemn, din care cea din faţă are formă pătrată, măsurând în lungime 30 m şi în lăţime 10 m., 400 mp. La exterior, în dreptul despărţirii celor trei compartimente (Naos, Pronaos şi Altar), are câte două coloane pe fiecare latură. Frontispiciul, înalt şi lat cât restul edificiului, prezintă o serie de panouri geometrice, iar ferestrele sunt cu un rând de cărămidă roşie. Turla din faţă, are pe latura vestică, ceasul adus de preotul Ion Lungeanu de la o Biserică din Ardeal, zona Braşovului. Este reparat și repus în funcțiune. Altarul semicircular, cu semicupolă, este spaţios, fiind luminat de o fereastră mare, aşezată pe axa Bisericii, şi alta mică, la proscomidie ; spre sud, se află o uşa de intrare în Sfântul Altar. Catapeteasma de lemn, sculptat artistic (ornamentații cu motive geometrice și florale), prezintă trei registre cu icoane. Naosul este dominat de turla Pantocrator, largă de forma octogonală, cu opt ferestre, și are un frumos candelabru, cu 36 de lumini, iar mobilierul este din lemn de stejar. Lumina patrunde prin cele patru ferestre – câte două pe fiecare din laturile exterioare. Între naos și pronaos se interpune o arcada sprijinită pe stâlpi laterali dubli.Pronaosul, de formă patrată, are boltă sferică. Pridvorul, dreptunghiular, cu două camere în părțile laterale, iar deasupra lui aflându-se cafasul, este susținut de doi stâlpi de zid. Cafasul este luminat de o fereastră circulară, situată pe latura vestică.
Pictura în frescă a fost realizată de pictorul Nicolae Vermont (coleg al lui Theodor Aman), însă a fost recondiţionată, în anul 1987, de pictor Elena Vasilescu. Casa parohială de mici dimensiuni, 30 mp, este construită în 1927. Ca anexă mai există o încăpere cu destinația de camera centralei termice de 30 mp.
Biserica nu deţine obiecte de valoare istorică și nu este înscrisă în lista monumentelor istorice.
În 1770 Biserica din Rucăr Joseni avea doi preoți: preotul Ion Băjan, numit popa Ion proistos Băjan și preotul Gheorghe Vorovenci. Catagrafia de la anul 1810, menționează numele a trei preoți, popa Ion sin popa Ion, preot popa Bucur sin popa Radu și popa Ion sin Ion, precum și numele unui ,,țârcovnic”, Stanciu sin Țintea Grozescu. După preoții Tache Anastasescu și Ion Lungeanu, la această Biserică au păstorit preoții: Spiridon Vasilevschi (refugiat din Basarabia), Alexandru Zaharescu, Nicu Vasilescu, Zaharia Petrescu, transferat de la parohia vecină, Rucărul de Mijloc în luna iunie 1968, Petre Ignat, Florian Căţoiu, iar în prezent, aici slujesc preoții Arsulescu Ion Sebastian, preot paroh şi preot coslujitor Lipan Florentin.
Biserica deține cimitir parohial în suprafață da 4000 mp, o parte din teren provenind din donații de la enoriași, dar pentru care nu există acte. În curtea Bisericii se află mormintele familiilor Baștea, Bunescu, preoților Ion Lungeanu, Ion Vasilescu și Zaharia Petrescu. În cimitirul de Sus sunt înmormîntați vrednicii de pomenire dr. Liviu Rion Predescu și dr. Remus Coriolan Roșca.
După ultima numărătoare, parohia are un nr. de 710 familii și aproximativ 2000 de suflete.
Parohia organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din ţară, vizite pastorale și acțiuni caritabile. Între anii 2005-2010, s-au realizat lucrări de reabilitare a Bisericii, sub oblăduirea, susținerea și directa purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
Bibliografie: 1. Popa Bran, prof. Romulus, Începuturile istorice ale Rucărului, apud Revista Piatra Craiului, Ed. Cenaclului Mihail Lungeanu, Rucăr, An I / Nr.1/2011; 2. Pârnuță, prof. Gheorghe, Rucăr, Monografie Sociologică, București, 1972; 3. Răuțescu, preot Ion, Bisericile din Rucăr (Muscel) apud Glasul Bisericii, nr. 9-10, 1961; Cartea de Aur, Protoieria orașului Câmpulung Muscel, 1976; http://biblioteca.regielive.ro.

Material semnat de preot dr. Sebastian ARSULESCU