Concurs de eseuri pentru elevii argeşeni

             Centrul de Cultură „Brătianu” a început în luna februarie proiectul educațional „Un eseu pe săptămână”. Proiectul se va desfășura pe tot parcursul acestui an. Proiectul educațional al Centrului de Cultură „Brătianu” se adresează atât elevilor de gimnaziu cât și celor de liceu. Pornind de la o temă propusă anul acesta. Tema se referă la Centenarul Marii Uniri (cum simt, văd, trăiesc și gândesc acest eveniment unic căruia îi sunt contemporani), elevii vor realiza eseuri în care ne vor transmite gândurile proprii. Cele mai reușite eseuri vor fi publicate, pe rând, pe site-ul instituției, dar și pe pagina de Facebook – Centru de Cultură Brătianu.

Pentru luna martie au fost selectate mai multe eseuri dedicate Centenarului Marii Uniri.

Din seria Un eseu pe săptămână, vă oferim astăzi prima lucrare dedicată Centenarului Marii Uniri. Despre cum simt, văd și trăiesc elevii această mare sărbătoare.

Constantin Mihaela-Lorena

Colegiul Naţional „Zinca Golescu” Piteşti

Clasa a IX-a J, Ştiinţe Sociale

Profesor coordonator: Zgreabăn Eugenia

Gânduri despre Unire

Istoria – o filă a culturii noastre naţionale. Unirea – o filă a istoriei, această carte a trecutului nostru. Desigur că, atunci când ne referim la istorie ne trec prin faţă lupte aprige, figuri impunătoare de domnitori, dar şi drapelul nostru sau vocea poporului care a cântat sub el memorabila ,,Horă a Unirii’’.

Moldova, Ardealul şi Ţara Românească – trei surori despărţite de-a lungul timpului, dar care au găsit mereu puterea de a se ridica şi de a se uni, au format – România. Timpul domniei lui Mihai Viteazul, vremea lui Cuza şi anul 1918 sunt pentru noi, românii, momente memorabile care ne fac mândri de ceea ce suntem.

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne o pagină sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că, desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera unui om politic, a unui guvern, a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.

Faptele măreţe ale istoriei neamului au pătruns în conştiinţa neamului, nu numai prin paginile zguduitoare ale istoriei, ci şi prin slovele scriitorilor patrioţi, care au devenit ecoul lor peste veacuri.

Realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 a fost manifestarea voinţei unanime a neamului românesc, fiind oglindit în pagini pline de un vibrant patriotism:

,,Veniţi voioşi azi, fraţi români,

Pe câmpul libertăţii

Căci răsărit-a, în sfârşit,

Şi soarele dreptăţii.

Căci noi şi prietenii noştri toţi

Vom fi în veci uniţi,

Iar inamicii cei cumpliţi

Ca pleava risipiţi!”

  • Georgescu, Pe Câmpul Libertăţii, în Românul, nr. 18/1918).

Dacă, în trecut, sentimental dragostei de ţară şi mândria de a fi român, de a aparţine acestei naţii, erau învăţate sau insuflate copiilor la şcoală, astăzi şi-au mai pierdut, s-ar spune, din intensitate. Dar cred, totuşi, că ele există acolo, undeva, înlăuntrul sufletelor noastre de copii și chiar dacă nu le arătăm, sau poate nu ştim să ni le manifestăm, ele au fost sădite de la naştere prin sângele care ne curge în vene, sânge de român. Şcoala trebuie doar să ne înveţe să le punem în valoare.

Sărbătorim Centenarul Unirii. Să ne gândim cât de uniţi am fost în 1918 şi câtă voinţă am avut cu 100 de ani în urmă, încât vocea noastră a fost auzită şi dorinţa împlinită. Din cele trei colţuri ale României s-au adunat români şi într-un glas au strigat că vor ,,Unire”. Cât de mare să fi fost puterea noastră, a românilor, atunci!? Am ridicat împreună drapelul şi ne-am cântat imnul, ne-am prins mână cu mână şi am jucat ,,Hora Unirii”. Cum a putut Cuza la 1859, în scurta sa domnie, să facă atâtea reforme şi să pună bazele României moderne!? Cum a putut la 1600 Mihai Viteazul să înfăptuiască Unirea tuturor românilor!? Chiar dacă nu a fost de durată, a devenit idealul după care au tânjit întotdeauna românii. ,,Ce-i mânau pe ei în luptă?”, spunea poetul. ,,Un ceva” ce nu poate fi descris în cuvinte, dar pe care îl avem şi pe care nu au cum să-l înţeleagă alte naţii.

Chiar dacă, astăzi, românii sunt răspândiţi în toată lumea, pentru că aşa a trebuit momentan, ei simt şi gândesc româneşte, cu sufletul şi cu speranţa că se vor întoarce să facă ceva pentru ţara lor, pentru că naţionalismul e în sufletul lor.

Haideţi să ridicăm şi noi drapelul, să ne cântăm cu mândrie imnul,, Deşteaptă-te române” şi ca şi acum 100 de ani să strigăm ,,Unire în cuget și-n simțire!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.