„Soluții pentru dezvoltarea comunității” de la prof. dr. Carmen Oprescu

Prezentă la conferința Asociația Mișcarea Musceleană (preşedinte mediatorul Ioan Virgil Conferinta As. Miscarea MusceleanaStuparu) ce s-a desfășurat în data de 20 iulie 2016 în Sala Mare a Primăriei Câmpulung, prof. dr. Carmen Oprescu, a prezentat câteva soluţii pentru dezvoltarea comunităţii.

„Am fost invitată aici pentru a-mi exprima niște opinii. Luați-le, vă rog cu respect, drept opinii strict personale, poate naive, idealiste, ale unui om care după o viață dedicată cu pasiune cercetării istoriei orașului și arhitecturii lui, îl iubește și îl respectă mult mai mult decât, așa cum aș fi ușor și superficial caracterizată, o simplă câmpulungeană nostalgică, vârstnică, dominată de atașamentul pentru orașul meu natal. Sper însă ca aceste opinii să ofere măcar câteva sugestii pentru alegerea unor „Soluții pentru dezvoltarea comunității”.

În încercarea de a găsi astfel de soluții ar trebui să se pornească de la crearea unei comunități în sensul propriu al noțiunii, de fapt a unui spirit comunitar, ceea ce ar fi un demers cu atât mai dificil cu cât între toate localitățile din România sunt foarte puține cele care au reușit câte ceva în acest sens, DAR acolo s-a realizat cu adevărat o dezvoltare actuală și de perspectivă motivantă și exemplificatoare. Trebuie să învățăm de la oamenii care locuiesc acolo. Personal nu cred că există soluții viabile, de perspectivă, pentru dezvoltarea comunității pornite de sus în jos, fără implicarea comunității, fără inițiativa comunității, fără cenzura și corecțiile/autocorecțiile venite din partea sau sub presiunea comunității. Lipsa de transparență și comunicare, indiferența la aceste aspecte fac orice fel de proiect să fie sortit eșecului, cum a fost și cazul proiectului Crețulescu.

În opinia mea, ar trebui să se plece de la caracteristici realist evaluate ale categoriilor deCarmen Oprescu 1 locuitori care trăiesc în Câmpulung și de la care se așteaptă participare, într-un fel sau altul, la acțiuni de care ei înșiși ar trebui să beneficieze.

există oamenii maturi, cu principii morale ferme dar cărora experiența de viață și vârsta le-au diminuat drastic disponibilitatea de a și acționa,

există copiii și tinerii din școli/facultăți încă locuitori ai Câmpulungului, cu tot entuziasmul și toată energia vârstei lor care trebuie valorificate. Dar ei nu au fost niciodată și din nici o direcție educați în spirit comunitar. Miza cea mai mare a participării lor ar fi revenirea în oraș la maturitate, iar agentul redutabil al revenirii lor ar fi atașamentul pentru Câmpulung format acum, în copilărie și adolescență, prin crearea unor emoții pozitive, unor amintiri frumoase legate de vârsta lor actuală, la vârsta când apare, pe viață, acest atașament, dimpreună cu cel pentru părinți, învățători, pentru curtea și casa în care ne naștem și pentru cei care au fost atunci în preajma noastră.

Există oamenii între două vârste, respectiv cei între 25 și 50 de ani, cu nivel educațional foarte variat. Ei s-au împuținat drastic, pentru că dintre ei foarte mulți au plecat din Câmpulung, din păcate cei întreprinzători și cu încredere în oportunitățile găsite în alte orașe sau în străinătate.

Fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv celor plecați din oraș, trebuie să li se caute soluții de integrare într-o comunitate coerentă a orașului și activă în găsirea și aplicarea unor soluții de dezvoltare.

Pentru a exista șanse de reușită la orice demersuri social-culturale, la orice soluții s-ar propune pentru dezvoltarea comunității, trebuie făcută joncțiunea între primele două categorii: pe de o parte experiența de viață și educația, mai ales educația culturală, morală și religioasă a celor vârstnici, pe de altă parte entuziasmul, energia, speranța și încrederea în viitor a copiilor și tinerilor.

S-au acumulat prea multe dezamăgiri, frustrări, amărăciune, există prea mari diferențe între educația de bază a diverselor categorii de locuitori, s-au format și încurajat (prin pasivitatea câmpulungenilor înșiși) prea mulți profitori – și mă refer și la profitul realizat la vot pe seama celor creduli și pasivi, dar și la profitul pecuniar în interes personal, de grup, sau de partid. Din acest motiv și neîncrederea, pasivitatea și impermeabilitatea față de orice acțiuni în interes general. Din acest motiv frustrări manifestate agresiv, ofensator, la adresa autorităților administrative, la adresa asociațiilor, fundațiilor sau inițiatorilor privați ai unor acțiuni în interes general. Din acest motiv șansele drastic împuținate de a se realiza ceva concret pentru prosperitatea comunității. DAR oricât de puține ar fi, ele trebuie valorificate realist.

Cercetarea academică, teoria, studiile publicate, conferințele de specialitate – activități care nu îmi sunt deloc străine – sunt utile și eficiente în cea mai mică măsură pentru realizarea spiritului comunitar într-o localitate, fie ea de mic oraș precum Câmpulungul, fie ea comună sau sat. Le etalăm ocazional, de cele mai multe ori în cercuri restrânse, fără nici un folos real pentru oraș.

La fel este situația cu presa. Din păcate, o spun cu mare regret, din afară judecată, presaAsociatia Miscarea Musceleana (2) poate fi considerată mai degrabă drept un factor de disoluție și de agravare a unor daune deja inițiate. Am tot respectul pentru oamenii de presă, pentru cei cu adevărat cu vocație și principii morale, însă presa din România pare aservită pe unei mase de oameni needucați, fără principii, dominați de instincte primare. Pe de altă parte presa este aservită intereselor multiple care converg cu mari presiuni în direcția ei tocmai în scopul de a o aservi. Oricât s-ar vorbi și legifera în probleme legate de libertatea presei, nu cred că ea are cum fi în totalitate liberă, mai ales presa locală.

Și, în încheiere aș dori să abordez, pe scurt, problema economică așa cum o percep eu. Se pare că ea ne guvernează cu adevărat viața, a luat-o demult în stăpânire și pe cea a fiecăruia dintre noi și pe cea comunitară. Este o realitate și trebuie ținut cont de ea.

La ora actuală în Câmpulung activitatea industrială și marile investiții nu mai sunt, cel puțin în perspectivă apropiată, surse notabile de venit, nici pentru oraș nici pentru fiecare dintre locuitori. Activitățile agricole cu atât mai puțin. Singurele opțiuni care sunt încă viabile, ca resurse economice, sunt dezvoltarea activităților legate de turism și comerț și cele legate de activitățile de cultură (mă refer la festivaluri de profil, concursuri naționale ș. a. m. d.). În perspectivă, dacă în țara aceasta se vor face progrese pe linia eradicării corupției și birocrației, ceea ce în opinia mea nu se va întâmpla prea curând dacă se va întâmpla, ar fi o opțiune sprijinul întreprinzătorilor din mica producție industrială, agricolă, a celor din comerț și servicii. Asemenea aspecte nu depind de noi, câmpulungenii, oricât am dori. Ca atare nu ne putem concentra decât pe turism și cultură. Ele ar atrage, progresiv, lume în oraș, ar înviora notabil comerțul și serviciile. Avem atuuri inbatabile, încă: poziția și caracteristici geografice și frumusețea zonei, fondul arhitectural, mai ales construcțiile datând de la începutul secolului trecut și din perioada interbelică, grădinile noastre și balcoanele pline de flori, o istorie aparte a orașului, care poate fi și valorificată în multe direcții dar mai ales poate fi model pentru noi, o istorie a orașului care a fost stațiune turistică mult înainte de a îi fi oficializat statutul de stațiune balneo-climaterică.

Pentru a ajunge la obiective de acest tip, respectiv dezvoltarea turismului și activităților primaria campulung (1)culturale ca „Soluții pentru dezvoltarea comunității” trebuie stabilite, urmărite și aplicate, cu obligatoriul sprijin al comunității, planuri de dezvoltare – și asta nu neapărat pe hârtie, cu aprobări și ștampile. Aici rolul principal este cel al administratorilor în privința bunei desfășurări a activităților edilitare, construirii prioritare a unei infrastructuri rutiere și unei rețele stradale corespunzătoare, sprijinirii întreprinzătorilor din domeniul serviciilor, sprijinirea a investițiilor în baze turistice și de tratament balnear, asigurarea transparenței în cheltuirea banilor publici, oprirea abuzurilor prin întreg procesul de acordare a certificatelor de urbanism (mă refer în special la elaborarea unor decizii locale care să stopeze degradarea sau intervențiile necorespunzătoare la construcții cu valoare cultural-istorică). Un rol cel puțin la fel de important îl au locuitorii orașului, care trebuie să fie informați, cointeresați și încurajați să își clameze poziția favorabilă unei imagini de ținută cultural-istorică ce ar favoriza dezvoltarea turismului. Suntem noi mai prejos, mai lipsiți de idei, de inițiativă, de minți luminate care să cultive spiritul managerial decât locuitorii satelor transilvănene către care dorește să vină o lume întreagă, o lume selectă, pentru a-și petrece vacanțele în case altfel decât ale lor, deci nu cu gresie și rigips, cu termopane și înconjurați de picturi moderniste? Nu le putem oferi și noi case unse cu humă și văruite în alb strălucitor, cu ștergare și icoane pe pereți și macate din lână pe pat, nu le putem oferi costume muscelene, acelea preferate și promovate de reginele României, pentru a le încerca și a se fotografia cu ele? Așa se întâmplă mai peste tot în Transilvania – și Transilvania prosperă. În definitiv avem în noi sânge de ungureni (numele a fost folosit nu pentru unguri ci pentru toți cei veniți din Ardeal, fie ei germanici, unguri, sau chiar români) veniți de peste munți, după cum tot istoria ne demonstrează, de ce nu ne-am putem comporta ca ei?

Prin urmare, după modesta mea părere, în încercarea de a găsi „Soluții pentru dezvoltareaCarmen Oprescu comunității” ar trebui pornit de la:

Realizări concrete, oricât de mici, dar cu rezultate vizibile, stimulatoare, care să demonstreze pentru fiecare categorie de locuitori prevalența interesului general spre beneficiul fiecărui locuitor – și reciproc, beneficiul fiecărui locuitor rezultat din acțiuni în direcția dezvoltării comunității. Cam prin anul 2000, cred că era al doilea mandat, deja, al domnului Iohanis, primăria Sibiu a încheiat un contract pentru „Reabilitarea centrului istoric Sibiu” cu Societatea Germană pentru Colaborare Tehnică (G.T.Z.). În 2007, Timișoara a încheiat și el unul, se numește: “Reabilitarea prudentă și revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara”. Prudentă! Au început cu măsuri demonstrative, pe proiecte mici, nu ca noi, să ne înfigem la sume colosale pentru a atrage vulturii și alte păsări și păsăruici de pradă, pentru a ajunge să plătim tot noi, câmpulungenii, daunele! Am avea ce învăța de la ei, chiar dacă nu suntem noi în stare să le atragem și finanțările. Mai precis au început prin a convinge oamenii, cu concursuri cu premii, jurizate și de orășeni, în care îi sprijineau, îi consiliau. De pildă: ”Cea mai frumoasă poartă” (sibienii au porți de intrare în gangul casei care pot fi vechi de sute de ani, simple, pictate, sculptate, adevărate piese de muzeu). Noi aveam și mai avem încă niște vitrine și uși din lemn sculptat pe Bulevard din care unele, luate fără nici o opreliște, au ajuns piese care decorează biblioteci vechi din casele stilate ale piteștenilor. Avem porți și balcoane din fier forjar gata să cadă, mâncate de rugină. Avem decorații de fațadă unice care sunt înlăturate prostește în favoarea unor fațade vopsite și împodobite cu un desăvârșit prost-gust, dacă ajung a fi reabilitate casele!

Găsirea unor linii de comunicare rezultate din provocarea interesului unei mase critice de locuitori ai orașului. Aș propune chiar utilizarea tinerilor și chiar copiilor ca vectori de comunicare – prin cultivarea în rândul lor a voluntariatului în favoarea orașului către care sunt în mod firesc cei mai deschiși. Ei au ieșit cu zâmbete și voie bună să ne strângă gunoaiele – și le-a și plăcut, și lor și părinților lor. Dar pot fi la fel de zâmbitori pentru cauze sau acțiuni mult mai nobile, tot în folosul orașului sau a educarea locuitorilor lui. Nu suntem în stare să învățăm de la copiii noștri, când ei ne arată cum ar vrea ei să fie învățați, educați, adică cu dragoste, cu zâmbet, cu joc și, mai ales, prin exemplul personal al educatorului nu prin porunci?

Implicarea:

Instituțiilor precum muzeul, casele de cultură, biblioteca ș. a. m. d.;

Tuturor categoriilor profesionale arhitecți, juriști, medici, educatori, prestatori de servicii, constructori. Avocații, de pildă, sunt obligați, prin statutul Baroului, să rezolve cazuri pro bono, de ce nu ar putea să colaboreze și celelalte categorii, voluntar, în interes comunitar, la închegarea comunității în care trăiesc și în care își găsesc pacienți sau clienți sau elevi după caz?

Fundațiilor și mă gândesc mai ales la Pro Patrimonio http://www.omnigraphies.com/content/serban-sturdza-si-fundatia-pro-patrimonio, coordonată de un prinț român http://www.omnigraphies.com/content/serban-sturdza-si-fundatia-pro-patrimonio fost consilier al prințului Charles în probleme de patrimoniu istoric arhitectural și care se află sub patronajul Casei Regale a României http://www.romaniaregala.ro/jurnal/fundatia-pro-patrimonio-15-ani/, fundație foarte bine reprezentată și des prezentă în Câmpulung. Cei de la această fundație au restaurat exemplar vila Golescu, parcul și obiectele din interior, este deschisă oricând oricărui câmpulungean. În plus prințul Sherban Cantacuzino, personalități de marcă din România și din Franța ne-au vizitat și ne vizitează periodic orașul, ei au și întins primii mâna oferindu-ne ocazia să beneficiem de ajutorul și consilierea lor. Nu suntem în stare să o facem? De ce nu!

Oamenilor de afaceri și firmelor (care, în fond, își desfășoară activitatea și obțin profit și pe seama orașului și a locuitorilor lui),

Obștii moșnenilor câmpulungeni, de ce nu!  Sunt acolo oameni care cunosc bine istoria și modelele transmise de înaintașii noștri, pentru că sunt propriile lor istorii de familie, de care sunt și suntem mândri. De ce nu ne întindem reciproc mâna?

În activități non-profit în interesul formării și dezvoltării comunității. Și nu mă refer neapărat la implicare din punct de vedere financiar. De altfel de implicare este nevoie acută.”, sunt soluţiile pentru dezvoltarea comunităţii date de prof. dr. Carmen Oprescu.

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.