A fost sau nu a fost Revoluţie la Câmpulung?

Articol din ZiarExclusiv.info – publicat în: 22 Noi 2015

An de an, în apropierea evenimentelor ce au marcat decembrie 1989, ca dată istorică a Revoluţiei Române, reapare întrebarea: Dacă şi la Câmpulung a fost sau nu Revoluţie?

Însă, răspunsul nu poate fi dat de numărul certificatelor de revoluţionar (încă incert şi necunoscut de nimeni), nici de numele celor care le-au obţinut, ci doar după ceea ce s-a întâmplat de fapt atunci. Amintirile, celor care au fost sau care mai sunt în fruntea „Asociaţiei 22 decembrie 89 Câmpulung”, au rămas, iar cursul precipitatelor evenimente legate de ultimele zile ale comunismului românesc este relatat şi azi cu o oarecare nostalgie şi teamă, mai exact reticenţă vizavi de tot ceea ce s-a petrecut în acele zile.

În urmă cu ceva ani, reşedintele revoluţionarilor câmpulungeni, serafim cotenescu ne făcea declaraţii exclusive cu privire la zilele de 22 şi 23 decembrie 1989, am mai spune noi că nu chiar în totalitate, căci au rămas destule semne de întrebare faţă de veşnica dilemă „a fost sau nu Revoluţie la Câmpulung?”.
Regimul dictatorial i-a determinat şi pe câmpulungeni să ocupe sediul actualei primării în după amiaza de 22 decembrie 1989. Circa 300 de câmpulungeni s-au adunat pe holurile instituţiei şi au început să cureţe locul de fotografiile lui Nicolae Ceauşescu, de cărţile şi lozincile pline de patriotismul tipic comunist.
În debandada acelor ore, când plana încă incertitudinea că cineva va mai scăpa viu de acolo, s-au format grupuri de oameni care şi-au împărţit sarcini de pază şi de patrulare. Zvonurile curgeau şiroaie, iar trupele de revoluţionari căutau să vadă dacă pericolul planează asupra Câmpulungului. De la vestea că şoferul de pe atunci al comandantului Poliţiei (Miliţie atunci), nimeni altul decât Ion Voican (soţul funcţionarei de la BCR care a curăţat de prin conturile clienţilor), a pus bombă la Barajul Râuşor, până la căutarea disperată a teroriştilor, sunt doar câteva din secvenţele unor ore de coşmar anticomunist.
„Ne-am dus cu un ARO de la Armată, cu patru soldaţi, pe cursul apei, şi am găsit o folie aruncată pe apă. Asta era bomba. Am oprit la Voican şi era în pijamale acasă.”, ne-a declarat Serafim Cotenescu.
Cât priveşte teroriştii, revoluţionarii câmpungeni susţin că au existat
„Am văzut printre noi, la un moment dat, nişte oameni în halate negre, care au dispărut după o vreme. Nu îi ştia nimeni, doar că au stat printre noi un timp şi s-au evaporat mai apoi. Mai târziu am găsit mitraliere amplasate în turnul de la fosta bancă de lângă Muscelul, pe blocul Rechinilor şi pe Casa de Cultură a Sindicatelor. (…) S-a tras şi cu arma. În zona Policlinicii, într-un gard de metal de la blocuri şi într-o maşină, Dacia, albă. Dar şi în zona Dinicu Golescu, în geamul de la un magazin de vizavi. (…) Eu, şi Dorin Popa am fost primii care au intrat în fosa Securitate (n. red. Actualul Centru de Instrucţie Jandarmi Câmpulung) şi ne-am închinat de cât armament era acolo. Ni s-a spus atunci că noroc că au întrerupt comunicaţiile cu Bucureştiul, că beleam p…a! Era, la noi, cea de-a doua securitate din ţară doar!”, ne-a continuat Cotenescu declaraţia.
Un mort dintr-o greşeală, mort la Revoluţie, dar fără a i se mai şti măcar întregul nume
„A fost şi un mort. Din greşeală! La controlul de la Gardă, în seara de 22 sau 23 decembrie, nu a oprit unul cu maşina la semnal şi s-a tras. A tras armata! Glonţul a ricoşat şi a omorât un om. Era unul Viciu, om de serviciu la WC-urile de la uzina ARO, de vreo 40 de ani. Nu ştiu dacă avea familie, era de prin Voineşti. După câte ştiu era singur. Nimeni nu mai vorbeşte de el sau de acel incident.”, a fost declaraţia fostului preşedinte al revoluţionarilor câmpulungeni.
Potrivit lui Cotenescu „Ceauşescu a fost la Câmpulung”
De fapt sunt multe care nu s-au spus, sunt doar zvonuri care au circulat în furia acelor zile şi care au rămas doar simple amintiri la un pahar între revoluţionari.
„S-a auzit că s-a tras de la Releu (Măţău) şi că au murit toţi soldaţii, că vin tancuri de la Stâlpeni spre Câmpulung, că vine Ceuşescu la Câmpulung. Şi cred că a fost! Eram în contro la Turn, pe la ora 04.00, şi ARO 101 de Bucureşti, venea de sus dinspre Gradă şi treceau maşini militare şi cred că a întors ARO cu 78 – 80 km şi a dispărut. Eu m-am urcat pe parapetul de la cofetăria de la Turn, am zis că în noi intră. Am şi spus, dar mi s-a spus că sunt nebun. Evenimentele de atunci s-au dus pe apa sâmbetei.”, ne-a mai declarat Serafim Cotenescu.
Bătut periodic de securitate pentru că spunea bancuri şi scuipa poza lui Ceauşescu
În amintirile lui Serafim Cotenescu cele mai vi sunt cele ale anilor dinainte de revoluţie, ani în care, datorită unui pseudorevoluţinar (rămas fără certificat după verificări), pe numele lui Nicolae Proca (cumnat al ultimului primar comunist al Câmpulungului Ion Ghizdavăţ), a avut de făcut potecă la fosta securitate.
„Am fost şofer pe autocar la Casa de Cultură Tudor Muşatescu, în perioada 1987 – 1990, coleg cu Nicolae Proca, care era metodist şi care lucra cu colonelul Udrea. Am aflat din dosar că el mă turna mereu la securitate că spuneam bancuri şi scuipam poza lui Ceuşescu. Mă chemau la securitate, în sediul fostei Miliţii, la etaj. Aveau multe metode de bătaie, dar nu vedea-i cine dă în tine. Te băgau şi între câini lupi. Nu vreau să îmi mai aduc aminte. Totuşi vă povestesc un episod, de prin august 1989. M-au chemat o dată maiorul Nicolescu. M-am dus şi m-a pus cu faţa spre uşă. Îl vedeam cum trece prin faţa mea şi eu spuneam că: Uite a venit!, iar ei îmi spuneau că: Nu e!, că: Sunt nebun! Am cerut voie să ies la o ţigară şi mi-au spus că: Ce am venit să fumez! Am cerut voie la toaletă şi, la fel, mi-au spus că: Nu am fost chemat să mă duc la toaletă că o să aibă ei grijă să fac pe mine! Aşa că m-au luat la bătaie, mai omeneşte, numai la stomac. Aşa bătut, am ieşit afară şi unul înalt şi creţ m-a întrebat ce s-a întâmplat. Am spus că: M-au bătut ăştia! Aşa mi-am mai luat-o încă o dată, şi mai rău. Mai târziu…. m-a întrebat un prieten din Miliţie: Ce am păţit? şi i-am spus că: Nu am păţit nimic! Cel care mă pâra la securitate îşi luase şi certificat de revoluţionar, era Nicolae Proca, i-am şi spus că ştiu că am cerut dosarul. O concluzie amară: o să vedeţi câţi vor mai cădea şi de acum încolo!”, şi-a terminat relatarea Serafim Cotenescu.
Foto manifestul distribuit la Câmpulung în decembrie 1989 şi tipărit de Grigoroiu şi prima structură de conducere a FSN Câmpulung, tot decembrie 1989, dar şi lista revoluţionarilor înscrişi în Asociaţia 22 decembrie 89 Câmpulung.

2 COMENTARII

  1. Eu, şi Dorin Popa am fost primii care au intrat în fosa Securitate (n. red. Actualul Centru de Instrucţie Jandarmi Câmpulung) şi ne-am închinat de cât armament era acolo. Ni s-a spus atunci că noroc că au întrerupt comunicaţiile cu Bucureştiul, că beleam p…a! Era, la noi, cea de-a doua securitate din ţară doar!”.
    Armamentul de care vorbeste PERSONAJUL era pentru instructia militarilor in termen, asa cum erau dotati toti ostasii patriei fie M.I. sau M.A.N..
    Ca fost cadru militar la aceasta institutie nu imi aduc aminte ca acest PERSONAJ sa fi intrat in unitate.
    Ce revolutie sa fie la Cimpulung, probabil PERSONAJUL nu cunoaste termenul de revolutie. Nu merita nimeni aceasta titulatura de REVOLUTIONAR. Sa le fie RUSINE celor care primesc bani sau alte beneficii de la statul roman.

  2. Scarbe,jigodii,orice numai revolutie n-a fost in Campulung.
    Din care motiv,din 89 si pana acum,nu s-a facut un asazis DOSAR AL REVOLUTIEI DIN CAMPULUNG. Asta era destul,dar nici acum nu e tarziu daca se vrea,mai ales ca unul cate unul ne ducem. MACAR PENTRU COPII SI NEPOTII NOSTRII.
    Curve,e putin zis

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.