Sfântul Gheorghe – mare mucenic între mucenici

În ziua de 23 aprilie a fiecărui an, Biserica ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenicsf ghe 5 Gheorghe, purtătorul de biruință. Calendarul nostru creștin ortodox este împodobit cu sărbători cu cruce roșie, asemena unui câmp frumos împodobit cu maci roșii, care nu simbolizează altceva decât sângele martirilor. Între categoriile de sfinți cinstiți de noi și cărora le cerem ajutorul, cuvioși, mărturisitori, apărători ai dreptei credințe, milostivi, cea mai importantă o reprezintă categoria sfinților mucenici.

Un mare cuvântător al Bisericii, sfântul Asterie, episcopul Amasiei, care era un foarte mare iubitor de mucenici, trăind pe  vremea lui Constantin cel Mare, în perioada imediat următoare chinuirilor martirilor creștini spunea: Dacă diavolul nu prigonea pe creştini, şi n-ar fi pornit război împotriva Bisericii, n-am fi avut mucenici. Iar dacă n-ar fi fost mucenici, viaţa noastră ar fi fost tristă si fără sărbătoare. Căci ce este egal in valoare cu aceste sărbători? (…) Adevărata evlavie este de a te închina și de a cinsti pe cei care au suferit cu răbdare patimi pentru Domnul, și care s-au pregătit pentru cea mai mare primejdie, moartea. Cei îndeobște prăznuiţi – [sfinţii mucenici] – au ajuns corifei și înainte stătători. Oameni nemuritori din pricina vieţii lor frumoase, vesnic vii, pentru că au dispreţuit viaţa, au schimbat sângele lor cu împărăţia cerească și au declarat corpul cel ispititor, binefăcător sufletului. Așa lucrează voinţa cea sfântă si bună, când ea este în om casf ghe 4 un conducător de care de luptă, când i se supun ei toate pornirile şi mişcările şi când ține gândurile cu grijă, ca pe niște frâuri, lovind pe cea sălbatecă și infrânând pe cea care este peste măsură de iute, pentru ca nu cumva drumul vieţii să ajungă neordonat și primejdios. Mucenicii sunt nu numai dascălii unei bune vieţuiri, ci si acuzatorii păcatului (…). Dacă acela a biruit prin răbdare para focului, pentru ce tu nu imblânzesti prin castitate desfrânarea? Dacă mucenicul nu avea nici o milă de bogăţia si banii pe care i-a lăsat, pentru ce tu nu dispretuieşti putin argint pentru dreptate?”.

Sfinții mucenicii au dat mare atenţie cuvintelor evanghelice prin care Domnul îndeamnă pe sfinţii Săi: ,,Dacă cineva Mă va mărturisi pe Mine inaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pe el inaintea Tatălui Meu cel din ceruri” (Matei 10,32).

Întemeiaţi pe această mărturisire a Domnului, mucenicii au suferit cu sufletul neschimbat ascuţişul sabiei, au mers în foc, fiecare şi-a oferit spatele spre biciuiri, s-au sfâşiat coastele cu vârful unghiilor, au răbdat lanţuri de fier şi au fost duşi în locuinţele întunecoase ale inchisorilor; s-au topit de foame şi s-au vestejit de sete; ca nişte pietre îşi dădeau feţele lor celor ce-i loveau; auzeau insultele ca nişte surzi; tăceau ca nişte muţi în faţa celor care-i insultau şi batjocoreau; au fost expuşi in faţa gloatelor şi in teatre; erau purtaţi prin piaţă şi prin for sf ghe 3cu trupurile compler goale şi, ce e mai dureros, nu numai bărbaţi, ci şi femei. Unii au fost arşi in foc, alţii au ingheţat din pricina gerului, ne-au impărţit faptele lor de vitejie în felurite chipuri, pentru ca sa invingă chiar prin moartea lor. Pentru aceea imbrăcăm cu cinste evlavioasele lor trupuri, vasele alegerii, uneltele fericitelor lor suflete, casele în care au locuit filozofi. Le păstrăm ca pe nişte odoare de mare preţ, pentru toată viaţa, ne inarmăm cu ele, ca şi cu nişte merite proprii.

Biserica se întăreşte cu mucenicii, după cum se intăreşte un oraş cu soldaţi viteji. Se fac în cinstea lor prăznuiri obşteşti şi ne desfătăm de bucuria sărbătorilor. Cei cuprinşi de greutăţi sau nenorociri omeneşti, se grăbesc ca la un azil la locul de odihnă al preafericiţilor mucenici. Din pricina îndrăznirii lor în faţa lui Dumnezeu, facem din ei mijlocitorii rugăciunilor noastre. La locurile de odihnă ale mucenicilor, săracii scapă de sărăcie, bolnavii sunt vindecaţi, ameninţările puternicilor adorm...tatăl sau mama îşi ia în braţe copilul bolnav, lasă la o parte spitale şi pe doctori și  se refugiază la ajutorul unui om care n-a învăţat medicina, căci venind la unul din mucenici, prin el se roagă Stăpânului a toate. sf ghe 2

Biserica noastră creștină sărbătorește în fiecare an pe data de 23 aprilie, pe unul dintre cei mai importanți sfinți martiri, anume pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.

Potrivit istoricilor, Sfântul Gheorghe s-a născut într-o familie de nobili din Lod, în Palestina siriană, între anii 275 și 285, sfârșindu-și zilele în Nicomedia, pe 23 aprilie 303. Tatal său, Gerontius, făcea parte din armata romană din Capadocia, iar mama lui, Polichronia, era originara din Palestina. Amândoi erau creștini, astfel fiul lor a fost educat în spiritul creștinismului.

La vârsta de 14 ani, Sfântul Gheorghe și-a pierdut tatăl, pentru ca, numai dupa câtiva ani, să ramâna orfan și de mamă. Rămas singur, s-a decis să mearga la Nicomidia, un oraș imperial din acea vreme acolo unde împăratrul  Dioclețian îl înroleză în armata romană, aducându-și aminte cu plăcere de devotamentul și vitejia tatălui sau. Către vârsta de 30 de ani, Sfântul Gheorghe a fost promovat la rangul de tribun și a fost primit în garda imperială.

În anul 302, Dioclețian a dat un edict prin care toți ostașii romani erau obligați să aducă jertfe zeilor, iar cei care erau creștini urmau să fie arestați pe loc.

Indignat, Sfântul Gheorghe și-a arătat deschis dezaprobarea față de această lege, anunțând public că este creștin și crede în  Domnul Iisus Hristos. Deși era deranjat de acest lucru, Dioclețian nu dorea să-l piardă pe unul dintre cei mai destoinici tribusf ghe 1ni ai săi, așa că a încercat să îl ademenească, promițându-i   pământuri, bani și sclavi, dacă aducea sacrificii zeilor romani. Întrucât a fost refuzat, împăratul l-a condamnt la moarte, Sfântul Gheorghe acceptând cu seninătate martiriul.  Și-a dăruit toata averea săracilor, iar după numeroase torturi prin  bătaia cu vine de bou, loviri cu sulița, vătămarea cu roata de săbii, aruncarea în groapa cu var și încălțarea în cuie, Sfântul Gheorghe a fost decapitat în fața zidului cetății Nicomidia, pe 23 aprilie 303.

Un martor al execuției sale i-a convins, apoi, pe Atanasie, un preot păgân, și pe împărăteasca Alexandra, să se convertesca la creștinism, sfârșind, apoi,  în chinurile muceniciei. Trupul sfântului a fost trimis pentru îngropăciune în orașul său natal, la Lod, unde creștinii l-au înmormântat, așa cum se cuvenea unui martir.

Iubiții mei,  nu ajunge să sărbătorim praznicul Sfântului Gheorghe. Trebuie să-l imităm şi noi pe sfânt în virtuţile pe care le-a avut şi mai ales în bărbăţiaarsulescu pe care a arătat-o de-a lungul întregii sale vieţi. Urmând și noi pilda Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, fiind buni ostași ai împăratului ceresc, ai Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, fiind statornici în credința noastră creștină, păstrând și slujind adevărului evanghelic, care ne îndeamnă la dragoste către Dumnezeu și către oameni, la pacea și întrajutorarea tuturor, noi vom sluji Mântuitorului și vom dobândi cununa cea nepieritoare a vieții veșnice, așa cum a dobândit-o și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, pe care îl rugăm să mijlocească catre Bunul Dumnezeu pentru întărirea în credintă și mântuirea sufletelor  nostre. Amin !

Preot dr. Arsulescu Ion Sebastian

Colaborator ZiarExclusiv

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.