3 decembrie – Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilitate! sau Ziua celor ce trăiesc la limita existenţei!

În România sunt aproximativ 800.000 de persoane cu dizabilităţi, de diferite grade de handicap, şi cu boli grave sau mai uşoare. Toţi aceştia cerem să nu mai fim consideraţi ,,paria societăţii’’.

Unii dintre noi pot muncii şi se pot educa în funcţie de abilităţi şi afinităţi spre unele materii … în şcoală, fără să fim consideraţi inferiori… putem fi egalii celor din jurul nostru … .

Un alt aspect e acela al circulaţiei noastre fără bariere!

Mă întreb, deoarece statul Român e, conform Constituţiei, un ,,stat social ,,şi s-au emis numeroase legi şi ordonanţe,, prin care persoanele cu dizabilitate sunt protejate şi integrate în societate”.

Însă, în ciuda celor scrie se hârtie, nu sunt amenajate rampe şi accesibilizări la toate instituţiile publice sau de utilitate publică, precum: bănci, farmacii, magazine, primării, judecătorii ori săli de Tribunal, sedii de cultură sau de petrecere a timpului liber sau, şi mai grav, rampe la intrările în blocuri, unele fiind chiar blocuri ,,sociale”. Această problemă trebuia să fie încheiată încă din anul 2012, dar iată că am ajuns la sfârşitul lui 2017 şi nu a fost rezolvată.

Despre integrarea în muncă nici nu se prea poate vorbi, chiar dacă în România sunt integrate circa 30.000 de persoane cu dizabilitate în muncă. Armata a integrat cel mai bine pe cei veniţi ca eroi din teatrele de operaţiuni militare Afganistan , Iraq, etc.

Câmpulungul, din acest punct de vedere, e bine cunoscut prin doar doi reprezentanţii musceleni, ce sunt în echipa Invictus.

Autoritatea naţională a Persoanelor cu Handicap este organul central al statului care se ocupă de proiecte şi programe pentru noi, cei cu dizabilitate – Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a O.N.U. la data de 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007, semnată de România la 26 septembrie 2007 şi intrată în vigoare în data de 3 mai 2008, şi de asemenea  ratificată prin Legea Nr. 221 din 11 Noiembrie 2010.

Aprobarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020; Strategia națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020 și Planul operațional privind implementarea strategiei naționale, sunt doar câteva exemple că există legislaţie, dar nu este şi pusă în aplicare.

Aşa cum spuneam, legislaţie există, însă până se va pune în practică pentru „noi şi nimic fără noi” vor mai trece ani. Şi cine mai ştie câţi dintre noi vom apuca să trăim ca europenii. Ca să nu mai vorbesc de americani sau canadieni, ori japonezi.

La noi, Legea 448 /2006, reactualizată în 2008, e baza protecţiei celor cu dizabilitate. Iar între timp s-au mai dat câteva Ordonanţe de Guvern, cum ar fi cea din  2016.

Aşa cum se şi prevede că unii dintre noi, cei cu dizabilitate, vor fi beneficiarii de euro card acces în instituţii din UE şi la unele stadioane sau clădiri accesibilizate. Dar câţi îţi permit să meargă ca şi turişti în ţări din UE ???!!!

O MARE PROBLEMĂ MAI ESTE CEA A INTERPREŢILOR MIMICO – GESTUALI din emisiunile tv. Doar unele televiziuni mari au aceşti interpreţi (doar pentru unele emisiuni) şi doar pentru ştiri din păcate!

Chiar şi în locurile de parcare special amenajate şi semnalizate conform legii, nu toţi cetăţenii au educaţia necesară şi emoţională să empatizeze cu noi cetăţenii cu permise de şoferi. Am avut acum 4 ani, un mic conflict cu un organ al legii, care s-a repezit la taxiul cu care venisem la o instituţie publică şi care parcase în faţa ei. Blocam pentru numai cinci minute intrarea, pentru că spaţiile special destinate pentru persoanele cu dizabilitate sunt luate chiar de unele maşini ale „celor mari”!

Însă una dintre cele mai mari probleme pe care o avem noi, cei cu dizabilitate, e cea a venitului, de numai 272 de lei pe lună pentru gradul II de handicap sau pensia socială, pentru cei care nu pot lucra, care este de 520 lei.

Ştiu că mulţi au însoţitor câte o persoană din familie, şi acela mai ia aproximativ 1200 – 1400lei pe lună, în funcţie de vechime şi pregătire. Cu alte cuvinte statul oferă mai mulţi bani asistentului personal şi nu bolnavului de gradul I.

Se promit majorări, dar preţurile au luat-o razna încă de pe acum. Facturile sunt şi ele foarte mari faţă de bruma de bani pe care noi, cei cu dizabilitate îi primim.

De aceea transmit un mesaj dragilor politicieni: „Nu ne consideraţi că şi noi cei ,,mulţi şi proşti” avem câţiva reprezentanţi şi în politică. Exemple: Ionuţ CHISALIŢĂ e cel ce dă o imagine bună pentru PSD, dar cam atât văd eu. Pentru o persoană cu gradul I de dizabilitate bugetul e de doar 340 lei. Se poate trăi cu aceşti bani domnilor? Şi unii dintre noi, chiar avem studii şi abilităţi, însă ROMÂNIA ne ţine la păstrare!

Nici un politician nu are curajul să se ţină de cuvânt până la capăt!

În concluzie, oriunde v-aţi afla, dragilor cu dizabilitate luptaţi să supravieţuiţi!

Viaţa e o continuă luptă!!!

La mulţi ani nouă de 3 decembrie 2017!

Tiberiu Laurenţiu SUSAN

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

NOTIFICARE
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.